iubirea sticlind colții

că fost-a femeia (ori bărbatul)
înger de pază
nu mai cred nici copiii

iubirea sticlește din nopțile ochilor
un tâlc utilitarist
foame de bani
iar de nu
jindul trist
nerostirea unui chin
de parcă nimic nu-i la post
cum știai

cu vorbirea de bine
astăzi se cheamă puii
(inexistente-s reproșurile sincere)
se-aud prevestirile răului
în niște glume groase
insinuări plutesc apoi pică
ies din pământ neferite acuze

strângerile orbești pot fi de mână
sau de mult praf azvârlit în ochi
întins și usturând
prea epatant ca un fard
cotidian

strângerile la piept – trageri în piept

păi la cine să se năpustească
și să împungă tot mai mult
degetele arătătoare
decât în fostele mari iubiri

dă-i cu gheara
înțeapă mâna prietenă
ascunde în formatul de căuș
al ghiarei urii cartușul

înfige-ți bine unghiile netăiate
în pereții inimii încă necolțuroase
ca a ta să devină apoi

ia alicele cu praful de scărpinat
și presară
peste întreg corpul ei
dublu înjumătățit / cardiac
piper ca să explodeze-n
în jerbe de furii la primul foc

atunci când zdravenii dușmani
te fixează drept țintă bună-n șuturi
ar merita să-i pui la loc de cinste
nu dându-i țepei celei mai înalte
ci formând soclul conștiinței tale
de pasăre-spin