Eu te iubesc cu ură și-n ură ard iubire,
Cu jertfă necuprinsă, cu trăznet înghețat,
Ce-ți spulberă tot frigul din sufletu-nchistat,
Cerându-i umilinței în taină să te-admire

Ca să-ți înalț altare pe-un pisc mai luminat,
Unde să-ți smulg din mână sceptrul de preamărire
Și să-ți ucid trufia fără milostivire
Ori să te-alung din sânge, din vise și oftat...

Iar dacă plângi, mă-nchin durerii tale-amare,
Cad rugător de-a pururi cu fața-n sânu-ți falnic,
Te-mbrățișez cu milă și-ți cer duios iertare

Sau, cu-n sărut sălbatic, îți sorb plânsul năvalnic
Strigând: rămâi, prințesă, zeiță-alinătoare!
Rămâi pe veci cu mine... Și nu-mi zâmbi șăgalnic.