în fiecare zi
mâinile se varsă flegmatic pe lângă corp
ehe, mâinile, acele tentacule
cu care apuci lacom dimineața
sandwich-ul făcut de maică-ta
chestiile alea lungi, deșirate, lălâi
da...chiar ele. nimeni nu le dă
cu adevărat importanță. cică ar fi numai
niște accesorii ale trupului. greșit!
mâinile au suflet, în ele se reflectă bătăile inimii
și partea nevăzută a lucrurilor

123 321 132 231

mâinile au ordinea lor interioară
ascunsă între două fețe suprapuse

ele pot iubi, se îndrăgostesc de alte mâini
se ating, se sărută
plâng una pe umărul celeilalte
(da, e adevărat, au și umeri)
apoi se despart
cu o ultimă atingere

ceea ce noi numim boală ele numesc exfoliere

mâinile pot atinge colțul unui surâs
pot jongla cu mere în intersecții
fără a-și pierde echilibrul
în seri ploioase de toamnă
evadează din casă
se strecoară printre picături
sar peste gropi inundate
și mângâie trotuarele cu atingeri "en passant"

mâinile mele sunt 3D
niște antene cu care fac cunoștință cu lumea
îmi țin jurnalul și au grijă
ca după fiecare zi să rupă o pagină
din calendar

noaptea când se stinge lumina
mâinile visează. se visează.
îngustându-se din două părți
materia adoarme între ele.