Vino iar, iubite, stelele cadâne,
Numărate toate, trec păinjenite;
Clipele fugace mâine or rămâne
Duhuri peste ape în genuni rotite.

Lumii paceaure i-om zvârli blesteme
Scăpărate-n crucea vorbelor deșarte;
Arză-n vâlvătaie, sub sigilii geme
Taină-ngemănată zborului departe.

Ploaia mărăcine, neagră și boccie,
N-o cuprinde-n pâcle vis cu miez de miere;
Om păși-mpreună, când va fi să fie,
Vadul dăinuirii, prag și mângâiere.

Vino dar, iubite, stelele cadâne
Beau cu luna plină rugile păgâne...