Diminuța nu mai crede în efectul miraculos al aburilor
din ceașcă, de la geam, de sub aripa avionului. Doar dacă
la încheieturi nu simte vibrația violoncelului
și pe buze puful aspru al piersicii de toamnă târzie.

să arunce acum o privire invitatul în această încăpere
care nu este în bucurești, nu poate fi. Doar dacă
Diminuța nu se trezește cu geanta ticsită de facturi,
cu orarul de la facultate împingând-o ușor de la spate.

Bălăcită prin frunzișuri ca orice insectă,
Diminuța își înfige antenele în fiecare picătură, fără ca vreuna
să zică „poc”.

Caniși, pudeli, bulldogi, frogdogi, bigdogi, bigbangdogi pe trotuare
Diminuța și bowlingul mental de prânz
refuzându-și tot mai des, îmbătrânită, celebra joacă.

invitatul să-și secționeze retina și buna-dispoziție
diminuarea Diminuței „in the process”
până la un punct.