DE-AȘ FI AVUT


De-aș fi avut o singură zi clorofilă,
M-aș fi găsit un rost îmbrăcat în argilă,
Un sâmbure dornic de un cuib de lumină
Sau un soi de granit ce se vrea rădăcină.

Mi-aș fi ridicat fruntea frunză spre înalturi
Ca să iau de la Soare energia-n implanturi,
Iar când Universul s-ar plânge de ocară
În lacrima lui mi-aș face baia de seară.

Puternic sau slab, când unii-n nevoi își aduc
Aminte de lemnul din mine de fag sau de nuc,
Aș cunoaște ce fiară-i securea, ce creață,
Ce sălbatică-i pofta de-a fi, ce măreață!

Aș percepe ce rece-i pământul sub scoarță,
Ce rău să te măsoare în cub, nu în mierță,
Ce mic e destinul când, cântărit de altul,
Te-adoptă țărâna și te uită înaltul.