agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-26 | |
Privind la răsăritul falnic
Văd stropi de ploaie fumegând, Iar îngerii cu glasul tainic Privesc spre Terra suspinând. Sunt mii și mii de îngeri Ce plâng pentru omenire, E un ocean de picuri Plin ochi de tânguire. Un înger cade frânt Într-un izvor de lacrimi, Iar unul pe Pământ Îl plânge făra lacrmi. Iar cel de pe Pământ, Tot înger fiind și el Ridică trupul umed, Al celui ce-a căzut. Pe brațe el îl ține, Cu ochii-l încălzește Iar îngerul căzut Începe a cânta. Cu glas Dumnezeiesc, Răsar șoapte mărețe Cântând a lumii jale, Pe care n-o înțelege. El vrea din nou să zboare, Ca gândul spre neant, Dar aripile frânte Nu-i sunt de folos. Deodata el tresare Atuncia... se trezise. Iar ochii și îndreaptă Spre falnicul apus. Se uita ca-n oglindă, La îngerul ce-l ține Pe brațele de aur Dar trup de muritor. Încet el își revine, Din starea de gândire Și vrea ca să cunoască Pământul mult iubit. El plecă spere apus Cu gândul să cunoască A lumii frumuseți La care se gândise. Cu pasul lui de înger, Cu trupul său de om Căci Terra transformă, Într-un muritor. El calcă dus de gândul, Care i-a fost fatal, Atunci când el căzuse Din Cerul de lumină. A fost un gând nebun, Care-l transformă: Din praf Dumnezeiesc În lucru pământesc. Încet el intră-n lume Privește și se miră La tot ce se ascunde În lume și în oameni. Și tot ce-l înconjoară Îl face să tresară Îl face și mai tare Să fie fericit. El vede lume multă, Copii care se joacă, El vede îndrăgostiți, Care se iubesc. Totu-i pare farmec, Iubire și mister, Când deodata gândul Îi zboară sus în cer. Toate-i sunt pe plac, El vede si aici La fel ca și în cer, Ceva Dumnezeiesc. Pe oameni el îi vede: Ca îngeri din Pământ, Iar falnicul Pământ Ca pe un Cer căzut. Din mâna Celui care La rându-i a primit, Și viața doar si gândul De-a devenii Pământ. Trecură zile,luni și ani, Și îngerul trecu și el, Fața-i devenii gălbuie, Iar aripi,nici că mai avea. Trecură bucurii si desfătări, Dar el se sătură de toate, Și de iubiri cu fete-n floare, Și de placeri mai pământești. De mult visase la acestea, Să ajungă trup de muritor Să poarte-n suflet o povară: Aceea de-a murii iubind. Din vremea când înger era, Și trup încă,nu purta. Pe oamenii el îi admira Și uneori îi ajuta. El se ruga la Dumnezeu Să nu ne lase să cădem, În ură față de frumos Și în nelegiuiri mârșave. Dar din iubire de Pământ, De tot ce-i trup și suflet Căzuse frânt de gânduri reci Pe un genunchi și-o frunte. Într-un moment de rugă Cu ochii plini de lacrimi crude, Cu gândul către Dumnezeu, El cade-n groapa din Eden. E gropa plină de păcate, E plina ochi de rău divin, E groapa îngerului Rău E groapa lui Lucifer. Aici nu-l mai așteaptă nimeni, Nu mai exista înger pământesc, Aici doar răul îl cuprinde În brațele de fier. În foc el cade ca-n izvor, Iar trupul nu-i de muritor, Ci e doar suflul Cel divin, Din care se născuse, înger. Nu simte frig sau cald, Iubire sau necaz, Nu vede frumuseți Nici oameni fericiți. Acum nu poate plânge, Chiar lacrimi de-ar avea. Acum nu poate râde, Chiar zâmbet de-ar purta. Privirea n-o mai are, Iar ochii sunt pământ, Ca să privească iarăși Spre răsăritul falnic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate