În fulguirea deasă, amorții.
Pândeam cum pier ale luminii tâlcuri.
Bacantelor, silvani înalți, în pâlcuri,
Le împărțeau din poame aurii.

Strâns în plocadă grea de promoroacă,
Slăbit, într-un târziu am tresărit
Atunci când între țipetele-n joacă
Recunoscui pe cel mai ascuțit.

(...)

Gângănii de prin zmeură și mure
M-au căutat și se rentorc la mine.
În păru-mi încâlcit ca o pădure
Gâdilitoare intră și mi-i bine.

S-ademenesc ascuns, stau într-o doară.
Poienile în neguri, pofta-mi taie.
În tihna zilei noi ce mă-mpresoară,
Doar foamea chicotește-n măruntaie.

(...)

Până la fund fântânile sunt seci.
A pagubă bătătoresc poteci.
Picior de nimfă nu-i. Parcă o streche
Le-a înțepat să-și caute pereche.

(...)

Ca frații zei visez să mă îmbuib
Și nu cu paie tari pentru cirezi
Ci să-mi adun la singuratic cuib
Un puhav rod crescut sub dulci amiezi.

(...)

Pe zei i-anunță Hermes,
La masă, la ciosvârtele de ied.
Când dulciuri vin, le toarnă vinuri bune
Paharnicul cel vesel, Ganimed.

Trona-ntr-un jilț. Purtatu-m-am milog.
Cu fruntea aplecată, stând pe jos
Cerșeam flămând. Când auzi că-l rog,
Zvârli cu oase-n mine furios.

(...)

Simt și acum clocotirea urii.
De când văzusem cum trecuse-n goană
La marginea de neguri a pădurii,
De groază-nnebunită o juncană.

Fusese Jo, naiada prea frumoasă,
De nemilosul Zeus necinstită;
Să nu-i surprindă Hera furioasă,
O preschimbase-n mugitoare vită.