De fapt,
asemeni rădăcinilor amare
roadem pământul de sub noi
și înflorim putreziciunea
în chinuite forme noi.
Închiși etern în eprubetă
sub soare, ca un bec aprins,
cultura noastră virulentă
ucide spațiu-abia atins.
Robiți din nașterea păcată,
bolnavi de viață, disperați,
ne tot cerșim umili răsplata
în cimitire presărați.
Avem dureri de-atâtea feluri
și-n orice om văd un mister
pe care-l plânge trist în ceruri
un Dumnezeu mereu stingher.