Mă strivește cerul nopții ca o piatră de mormânt
Peste care o nălucă zămislește jurământ
Și mă-nchide în coșmarul zilelor ce-oi mai trăi
Îngropat de neputința farmecului de a fi
Un ibovnic al uitării adunat într-un cuvânt .
Rechemat de visul sacru și de un tărâm pierdut
Sunt alesul primei taine pentru care-am fost vândut
Și-mi alerg prin veac destinul urmărit de fantezii
Pedepsit să-mi râd suspinul unei tragicomedii
Adunat cu chip și umbră dintr-un bulgăre de lut.