agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-03 | |
Kyrie Eleison
eu sunt dirijorul cu o mie de mîini tremurul din degetele muzicienilor singurătatea în care tristețea e o veselie la fel cum e vizita unui prieten după mulți ani eu sunt sunetul ce așteaptă înghețat în instrumente absența aceea uriașă ca o tăcere în toate simțurile înainte să te naști înainte să mori înainte să-l cunoști pe dumnezeu sau înainte să iubești eu sunt pieptul larg deschis coastele ca niște păsări gata să zboare eu sunt deschiderea la fel ca o cutie de rezonanță sunt aerul în care din toate instrumentele se aude clar ca în aerul unei peșteri sunetul inimii Gloria eu sunt muzica prin care sîngele împinge dragostea în artere apoi din ce în ce mai tare în aer eu sunt bătaia acelei inimi care menține echilibrul inima care a bătut cuie în brațele fiului și inima care bate după moarte în toate trupurile eu sunt deschiderea ochilor o furtună în inimă o rupere violentă de nori eu sunt cel ce rupe ața sufletului așa începe gloria Credo eu sunt cel ce spune adevărul cu o mie de sensuri eu sunt credința că deschiderea ochilor în lumină înseamnă să fii orb acolo unde-i întuneric eu sunt trupul cu o mie de ochi și o mie de guri o mie de brațe și o mie de piepturi eu sunt cel ce s-a născut să sufere în locul tău ca pe tine să te doară de o mie de ori mai puțin fiindcă la ce-ți folosesc mîinile dacă nu poți să atingi la ce sunt bune picioarele dacă nu poți să mergi nu poți să te așezi în genunchi la ce sunt bune urechile dacă nu-i poți auzi muzica? Sanctus eu sunt orice se poate transforma în lumină chiar și întunericul eu sunt orice se poate transforma în sunet în armonie chiar și norii eu sunt tăcerea care cîntă despre iubire Agnus dei eu sunt o absență care urmărește fiecare om așa cum există întotdeauna o lipsă în amintiri fie om fie faptă sunt cel ce suflă înfricoșătoarele trîmbițe ale judecății eu sunt imaginea răsturnată în care pămîntul acoperă cerul și soarele din bălți este călăuză spre mine eu sunt orbul destin care-ți arată drumul înspre palma lui dumnezeu eu sunt suflarea lui în tine anotimpul grînelor coapte vremea secerișului căldura din pîine și natura înfometării viața din umbrele voastre eu sunt cel care cîntă cîntarea cîntărilor și muzica se întoarce spre sine ca un șoim de vînătoare eu sînt cel fără umeri doar o absență brațul amputat pe care pasărea păsărilor îl caută la infinit * cînd toate acestea s-au spus "ochii lui s-au deschis și a ridicat pumnul drept pentru cîteva secunde, cu o expresie amenințătoare pe față. cînd pumnul i-a căzut, a închis ochii pe jumătate... fără nici un alt cuvînt, fără nici o altă bătaie de inimă"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate