agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 890 .



Trunchiul meu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alcor.enea ]

2009-04-04  |     | 



Îmi cresc arborele vieții prin lumea smintită,
crescut între drumuri de asfalt și piatră,
rădăcina-n conducte, coroana asuprită
de ziduri și gaz de motoare, mirosuri de șatră;
lumin-am din cărți silind becuri să ardă
și-n urlet de sirene spărgând răscrucea străzii,
număr anii în cercuri închiși în trunchi și gardă
le stau să nu-i lovească iloții și nărozii.

De ramuri mai atârnă frunze vibrând uscate,
stafii de inimi ce-au pulsat împodobindu-mi ceasul
și frunze ruginii sau verzi, dar tot curate,
să-mi mai hrănească trunchiul în care-mi urlă glasul
înlănțuit de patimi, călăi ce nu îl iartă
că și-a vrut partitura așa cum n-a vrut gloata;
și când liber s-a dus, scăpat pe-a gurii poartă
m-a torsionat, cotind pe-alt drum bizara-mi soarta.

Închis e totu-n mine, iar ploapele-mi zăvoare
îmi lasă doar culoarea din vise să-mi împart,
timpul ca vântul vrea trunchiu-mi să-mi doboare,
dar cresc încet în mine și-s pregătit de-un start
ca spirit de lumină în neant vagabondând
fără frunziș de vorbe sau trunchi cu flori de lut,
scăpat de violența din soare renăscând,
serbându-mi noua stare din care-am fost făcut.

Insemne de iubire din trunchi se vor topi,
pe frunzele-mi cu versuri bocanci vor tropăi,
coroana umbrei mele rămînă la copii
și-o candelă în noapte pe cer voi pâlpâi.





Iți voi veghea candoarea privirii rătăcite
și-ți voi trimite vise cu flori care vorbesc,
din amintirea noastră poeme să-ți recite
și să-ți șoptească dulce că încă te iubesc.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!