agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1463 .



Vârstele umbrei
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Taisha ]

2009-04-11  |     | 



Nașterea umbrei:
Un băiețel pe stradă, curios, mama își întreba:
„De ce doamna aceea singură mai are o umbră mică lângă a sa?”
Copilăria umbrei:
Am văzut o umbră mică odată-n viața mea,
Era a unei șopârle ce coadă nu mai avea,
Dar umbra ei la coadă nu a putut renunța
Și de atunci o stranie arătare se tot plimbă prin păduri,
O șopârlă fără coadă și umbra ei rămasă-ntreagă,
Cred că...umbra se joacă de-a v-ați ascunselea cu șopârla sa.
Adolescența umbrei:
A mai fost odată o umbră ce-a planat asupra ta,
Dar consistență sumbră nu a prins a apuca,
Nebun, nevoie mare, ai pus-o drept să stea
Cu tine, lângă tine-n soare și umbra încet s-a dus,
Geloasă că pe ea nimeni nu o iubise încă așa...
Tinerețea umbrei:
Umbre mai mici, mai mari, lungi, scurte, dense, mai ascunse
Umbre la vedere, gălăgioase tare sau născute mute,
Sunt toate agitate și-au angajat:-purtător de cuvânt-
Vor libertate, democrație, drepturile umbrei universale,
Legate de oameni ele refuză să se mai nască pe pământ
Căci la toate relele făcute de noi, martore tăcute ne sunt vrând- nevrând...
Bătrânețea umbrei:
A îmbătrânit ca oricare din noi, tribut adus rigorii stricte a timpului,
Goluri multe de alb au început să-i apară pe trup, răzlețe sau în grup,
A dispărut încet, colorându-se în alb,
nu înainte de a apuca a-și întreba omul pe care de-o viața îl însoțea: Ce părere are, ce crede el de ea...
Epilog:
Uimire mare... undeva, chiar acuma unui om umbra lui îi vorbea,
iar el, paradoxal, la sfârșitul vieții sale afla că omul pe care de o viață ca o umbră cuminte îl însoțea
nu era nimica altceva decît chiar umbra sa...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!