fiecare lucru are un loc vulnerabil
cu oase și carne și sânge,
o gură de hrănit
și o senzație de rămânere în urmă
când i se duce luciul

dar orașul meu a crescut prea repede,
s-a ridicat pe arcuri
și a strănutat în curtea cu fiare vechi
o dată, de două ori,
peste duzii decapitați

pe gâturile lor netede
crescuseră copii cu praștii

eu așteptam un semn de la tine
să mă vindec

Doamne, nu pomeni păcatele mele,
crucea se ascunde în ochiul meu stâng,
în caduceul îngerului
din casa cu lucruri mărunte

cum stau așa aruncate prin colțuri
îți amintesc de un corp
pe care ele îl țin în viață
prin felul de a-și schimba cutele