Chiar dacă m-am spălat în râul Iordanului
încă mă mai plouă
cu picături mari și ude.

Mă aplec la fiecare prag
să nu mă lovesc de cel de sus.

Dar soarele mă orbește.

Nu port ochelari
îmi place să privesc lumea
așa cum e.

Drumul este lung și anevoios
și mă poticnesc din când în cînd
la câte-o cruce.

Suspin și merg mai departe
am mai pierdut un dinte
în curând va trebui să port proteză.

Părul dacă nu e alb
a căzut
pănă când o să chelesc de tot.

Ce-a mai rămas?

O frunte mare și lată
încărcată de riduri
ce trezesc amintiri trecute!