Fiecare om are o poveste
scrisă, chiar acolo: în palmele sale;
de aceea mulți țin pumnii strânși
sau mâinile în buzunare.

Simțul meu de povestitor
mă face să întind mereu mâna
(ca o perversiune personală).

Atunci ele se lasă citite,
iar eu îmi cultiv biblioteca:
cu povești stranii,
cu întamplări macabre,
cu secrete desfigurante:
în general cu lucruri omenești...