privesc în jur și lumile ferestre
pândesc
și draperii ne curg, în crug
oamenii, flori în geam, își iau neveste
tăcându-și visele, efluvii în amurg
mă doare un diftong sau trei vocale
din ziua-n care alergam să te-ntâlnesc
erai o Doamnă și cu vălul tău agale
mulțimi de victime spărgeau în omenesc
Himera mea, cu tremolo de coarde
mi-e carnea grea și palmele-mi palpită
(poveste casnică: un prânz cu ceapă, brânză, pită)
picnic pe plajă, stele fierte-n valuri
și-un soare ce retina îmi incită
aș bea un vin mai vechi decât păcatul
și te-aș picta printre mătănii
misionar cu piele tăbăcită
de vechi palate și afurisenii.