După un accident electoral
cusut până-n pânza cea mai albă
a nevinovăției simulate
discursul lui Voronin
stă spânzurat de-un picior
diplomatic tras în aer c-un cordon
de parcă înalță catargul
în marea slavă-a vieții și nevieții

La un minut se petrece
pe fondul presiunii sale
întâia programată crimă

(Traseul secret al violenței
Puciului din Parlament
îl ține agățat pe dictator
de Marcus Maximus –
eminența cenușie
care trage sforile Chișinăului)

Moartea ridică tinerii revoltați
în mașinile blindatului mafiot Smirnov
chiar dacă printre arestați
se numără muncitorii navetiști
ricoșați din drum prin întâmplare
sau studenții săltați din cămine
deși devastatorii clădirii nepăzite
au fost cei antrenați în celulele
ultrasecretei operații mercenare
ca niște roboți umani
declanșând după experimentul Pitești
de-acum cincizeci de ani
un nou fenomen vandal

Ultimul afront adus martirului
din întrebările puse cu vâna de bou
și înțeparea țestei cu ranga
(de i-a rămas la tâmpla sa un cerc negru)
a fost nătărăul sondaj psihotronic
pe care l-au suportat și alți arestați:
“Þi s-a urât cu viața?
Decât să te crezi acum
un nou Dostoievski
ce va fi de tata Putin grațiat
o să te-amestecăm călcat
cu nebunii țaristului pământ
și-o să-ți încingem cazacioc în piept
cu picioarele și pumnii aruncați

Și uită-te cu ochii tăi morți căscați
la nebunii de pe străzi
cum înjură strivesc urlă
și developează în zgomot
chiar tinerețea ta”