O amintire dureroasă
mi-a crăpat ușa memoriei,
năvălind viscol dușman
în casa viselor.
Umbra unui regret incert
a desenat flori de gheață
pe ochii înlăcrimați.
Iertarea maiestoasă și tandră
a acoperit fracțiunea timpului revoltat
și i-am zâmbit sufletului fariseu,
răsplătit din bogăția înțelepciunii.
Dar viscolul stârnit de vinovăție
îmi acoperă mereu
cărarea prea îngustă a existenței mele.