agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-05 | |
în această minge ce ia foc ușor
poți vedea un tren al nimănui ce te duce unde vrei și va trebui să te gândești că orice faci sau înțelegi nu te urca în el că vei deveni la fel ca alții încearcă să vezi mai departe de fumul cel răsfiră asupra ta uită-te cum ei se urcă și se joacă precum vii sau morții nu încerca să pătrunzi, să înțelegi ceva îti va fi cu adevărat mai greu dacă ai de gând să mergi pe linia vieții stai pe loc sau încearcă sa-l întreci în alergare nu există altă cale de scăpare ai să înțelegi mai tarziu un pic cum se face să ieși din turma ce va paște ușor și va fi uitată... de ei nimănui nu-i va fi dor vino să mergem pe drumul ce arde este esența ce-ți bucură inima, dar o și oprește uită-te atent la tine și zi ce vezi cu adevărat o ruină sau un om ce poate fi din nou creat îl auzi tot mai tare când te îndepărtezi te cheamă să te urci în el, iar eu am să te întreb: "vi cu mine sau te alături celor care pentru o clipă te vor?" și sper că înțelegi că alegerea făcută nu se poate schimba ori acum obosit și neliniștit ori ai să vorbești în tine pană la sfârșit uită-te la tine, ești gata să te întorci la ei, dar gândeste-te cât de important e ceea ce vrei atenție mare! se aude un ultim fluier al trenului ce strigă după tine și cei ce se vor alătura acum sau niciodată, e alegerea ta dar te uiti la mine lung cu ochii pierduți în zare și mă întrebi duios: " ce se întâmplă cu mine de-ți văd aripile cum ies?" și te speri prea ușor te întorci lângă cei care pentru o clipă te aclamă ai să crezi că ei sunt cei care te vor cu adevărat dar trenul a plecat și tu crezi că ai scăpat când de fapt nici nu ști unde te va duce acel obiect întunecat. eu îmi continui drumul, dar încă te mai aud cum strigi, mă chemi și nu înțeleg de ce, te aud oricum ar fi dar tu ai ales și așa se va sfârși începi să țipi că vrei înapoi acea clipă, dar s-o iei pe drumul înflăcărat aș vrea să pot să te ajut, dar ai preferat mai mulți decât să fi rămas cu un simplu-naripat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate