Lasă-mă zi să devin aripă
și să cresc în noapte,
lângă stâncile Mării Nordului,
acolo unde luna știe
să le zâmbească valurilor.
Lasă-mă ploaie să devin lacrimă
și să acopăr timpul,
la întâlnirea anilor,
care le vorbesc amintirilor
și tac în inima mea.
Lasă-mă spațiu să zbor,
uitată-n infinitul ploii
și să dezleg secretul
alchimiei cuvintelor.