Trec mult mai multe automobile
față de ziua cand am venit pe lume,
aștept un autobus să vină de undeva,
dar habar n-am unde vreau să merg.

Au dispărut toate diminețile liniștite
pe plaja oarbă a nopților ce par albe,
răul se vinde, se fură și are reclame,
sunt sătul de eșapamente și nedoamne.

Prin tunele se urlă mut și creditele mor,
nu se plătește bucuria ecoului de muncă,
banii se strâng doar dacă nu faci nimic,
cu zâmbet fals spre floarea pusă-n pridvor.

Vine un uragan nou de fețe cunoscute,
trece cu arlechini pe fostele pășuni,
un miel nu are școală și nu vrea mamă;
degeaba a ruginit locomotiva cu cărbuni.

Accept vacarmul lipsit de gelozia moartă,
nu vrem pentru apus să știm vreo poartă,
degeaba le cânt la nai ode că le e totuna,
lângă iubire am fost singur întotdeauna.