Deacum, în fiecare secundă mă descompun
Și dez-zidirea nu mă sărăcește
Restitui lutului ce-am adunat diurn
Și nopților tot ce-am visat regește.
Cinci simțuri veștejesc în mine starea
Și mă răcesc pietrificat, ruine
Uitarea-mi pune-n mână lumânarea
Chemând cuvântul care nu mai vine.
În jurul meu agoniseala nebuniei
Agită spirite zălude și hapsâne
Iar eu zâmbesc din umbră veșniciei
Înveselit de amintiri cadâne.
Cern printre degete lumini de aștri
Și-mi pregătesc cuvânt solemn de mulțumire
De-o fi să întâlnesc prea sfinți sihaștri
Pe drumul spre divina reîntâlnire.