Apus


adâncurile netrezite zâmbesc
zăpezii schimbate
în soarele
ce-si ronțăie
reclama.
pereți surzi ce-aduc
a larma,
o taină ce
n-o vrei zâmbită.
arbori goi adunați
în liniște.
tu nu vrei din jur
marea taină...
Și-i atâta ronțăit
de dinți
pe pămant...