agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1560 .



R i s i p i r e a
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [GeoSteph ]

2009-05-28  |     | 





Durerea e stăpâna:
ea trage semnalul,
ea răspunde la întrebări,
ea separă cele două capete
ale nevăzutului fir
de sub rana adâncă.
Vasile știe că va muri.
«Ei, și?» zice.
Si mai zice : «Femeia asta,
în Alb pur, ca albul zăpezii,
de la căpătâiul meu,
e mai frumoasă decât Maria,
nevastă-mea. Are mâinile
mai moi, și conversează blând
cu durerea din pieptul meu.
Uite că se înțeleg de minune!»
Dar durerea, stăpâna lui,
îl înalță deasupra patului
și Femeia în Alb îi zâmbește complice.
«Ce zâmbet îngeresc!» – zise Vasile.
Și mai zise : «Uite ce bine se înțeleg
aceste două fete. Mai bine decât Maria
și fiica noastră, Iuliana…»
Dar durerea îl urcă, îl urcă.
Îi împinge capul cu grijă
prin acoperișul spitalului,
îl trage într-un tunel auriu,
urmat îndeaproape de Femeia în Alb.
«Foarte frumoasă femeie!»
zice Vasile, și trage cu ochiul,
și urcă ușor ca un fulg.
«Cum o fac?» se întreabă.
…Durerea a rămas undeva, în urmă.
Numai Femeia în Alb e cu el.
Ii mângâie fruntea asudată
și-l ține de mâna dreaptă.
Ies amândoi din tunel.
Vasile plutește în albastru-auriu.
Femeia în Alb îl poartă pe brațe.
«Ce voluptate, ce beție!»
zice Vasile fericit nevoie mare.

În fața lui apare din senin o barieră.
Femeia în Alb vorbește cu cineva.
«Poate vorbește cu bariera…»
își dă cu părerea Vasile –
numai ochi și urechi.
O vede cum se dezbracă –
ohooo, numai oase: un schelet! –
și ridică bariera aceea vie,
mătăsoasă.
Vasile se cutremură.
Le vede jos, sub el, departe,
pe Maria și pe Iuliana.

Femeia din Oase
se face tot mai mică –
o fâșie de frig, care-l atinge.
Vasile simte că se risipește,
se risipește,
se risipește…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!