agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-24 | | Doar ingerii pot fi mari, imensi, fara inceput si fara sfarsit, fara cizme si fara aripi de pene, Atat de mari incat ochii nu-i pot incape, se rasucesc inutil inlauntrul lor rosu. Noi suntem mici cat firul prafului de pe sandale atat de mici incat doar foirea noastra treptata, viermuiala noasta chinuita in despartirea de Tot, ne poate ridica atat de sus cat sa vedem ceva dincolo de lumea rasfoita si rece. Doar ingerii pot fi mari, latiti peste milioane de universuri paralele Si pot invinge asa cum se invinge defapt, nu cum invingem noi cand pierdem. Eu sunt atat de mica incat ca sa ma vad Trebuie sa inchid ochii strans si sa murmur cuvinte sa ma auziti voi Sa ma inchideti intre pagini si sa ma tineti acolo cu buzele strivite, Sa va ajutati de trupul cuvintelor mele, sa va agatati de ele in alunecarea voastra, sa visati viata cand va veti naste din nou, si sa va botezati cu apa cuvantului. Doar ingerii pot fi mari atat de mari incat ne doare pamantul de apasarea lor si pot canta, ne pot astepta pe noi, sa ne sufle aerul parfumat direct in gura, ne pot canta un cantec in gama majora si noi putem dansa nebuni de bucurie pe melodia lor cantata fara instrumente, din aripi stravezii. Noi suntem putini, mereu suntem putini si mereu ne pierdem si vorbele noastre mici se rostogolesc ca un pietris ce aluneca, daramat de ecoul unei voci ce nu cuvanta. Si-tunci ne repetam disperati ca la inceput a fost Cuvantul de teama sa nu uitam, sa nu ne desprindem de mana mamei prin labirintul lumii asteia goale. Doar daca ne inlantuim putem iesi din el, o luam mereu la dreapta, mereu la dreapta si doar daca ne admiram ranile unul altuia, daca ni le iubim sangerande si ni le vindecam nu ne pierdem. Degeaba iubim albastrul unor ochi albastrii, pe ala poate sa-l iubeasca oricine. Hai sa ne iubim sa ne iubim parul murdar si maselele negre Daca putem. Si dupa toate astea vom putea vedea ingerii care ne asteapta pe trotuarul plouat, vom intelege ca Dumnezeu este in tot ce a lasat el sa fie Iar demonii sunt doar incercarile noastre inutile, de a ne demonstra cat suntem de mari.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate