o femeie tânără
dormitează în fotoliul unei săli de cinema
din când în când mai răsfoiește o revistă de modă veche
în fața unui ecran acvatic panoramic albastru

inutilitatea cu aripi mari

aerul e liber tot între ziduri
femeia poartă costum englezesc
de călărie
kaki
proiectorul e liber și răpește
o ninsoare în toi

de ce-s compromis de propriul meu trup?

dincolo de ecran dincolo de zidul cinematografului
e un pluton de execuție
dincolo de locotenentul spilcuit
un câmp de secară toamna peste care ninge
pasc căprioare
norii se răpesc laolaltă între ei
cu stigmatul pielii de-a rămâne întinsă pe corp

liniștea e o restricție de memorie

câte o căprioară tresare înalță capul
și cade într-o detonație de fast
locotenentul spilcuit jubilează
înjură
pe câmpul de secară verde toamna peste care ninge

nașterea la întâmplare a oricărui obiect întrerupe realitatea

femeia tânără
poartă costum englezesc de călărie
kaki
mâinile ei albe pe o revistă de modă veche

în palmele mele se repetă somnul

tot aerul dintre ziduri e o iubire
fără scăpare
pe ecranul panoramic
albastru

în care între noi fie vorba brațele nu se afundă
apare p. i. ceaadaev
în fața lui e un ecran
dincolo de ecran dincolo de zid un pluton de execuție

am făgăduit atâta natură până am devenit domestic
dincolo de locotenentul la comandă spilcuit
e un câmp de secara verde toamna peste care ninge
și pasc căprioare…
p. i. ceaadaev scoate un pachet de cărți
extrage o carte
dama de cupă semn că e după amiază
femeia citește într-o revistă de modă veche

nici dacă te-aș naște nu mi-ai îngădui să te păstrez

adie aerul proiectorul ecranul

logica sfidează instinctele copilăriei

ochii urmăresc rubrici mondene
din care spicuiesc
1837
într-o după amiază moare
alexandr sergheevici pușkin împușcat
atâta timp până trece clipa de legătură
dintre pușkin și a împușca
femeia tânără poartă costum englezesc
de călărie kaki
pe ecran p. i. ceaadaev admiră
dama de cupă

o căprioară tresare înalță capul
la auzul de fast al detunăturii

frumusețea mereu aceeași panică

corpul se cabrează în salt
botul se deschide spasmodic
locotenentul spilcuit de la comandă înjură
jubilează

nu te opri...

până atunci nevăzută
mulțimea aplaudă
proiectorul înroșit de sânge
traversează o ninsoare
femeia tânără împăturește revista de modă veche
își trage cu infinită grijă mănușile
și iese

lumea continuă să aplaude