poema aceasta se scrie
târzie de tot și pustie
la fel ca atunci când rămâi
c-un spin dureros în călcâi

închide în inima toată
și rană și mir deodată
în locul acela pe veci
va ninge de nu poți să treci

poema aceasta-i nebună
când albul cu negru-l adună
de râd caii-n hohot la dric
iar ea nu-nțelege nimic

amestecă miere și lapte
se-ncrede de șapte ori șapte
cu apă și foc împreună
și tot nu-i poemă-i minciună