Rușine îmi provoacă înfrîngerea umană,
Rămasă dezgolită la orice colț de stradă,
Þinînd mâna întinsă,cerșește de pomană,
Obrazul omenirii ascunde sub pomadă.

Indispus,capul întorc,știind că nu-i posibil,
Să întind mîna orcui ce neputința-și strigă,
Destinul se impune în stil incorigibil,
Mersul activat de vremuri,totuși mă intrigă.

Simt că sufletul mă poartă,unde nu mi-e voia,
Orice om suportă starea,ca dintr-o pricină,
Creierul îmi șterge gîndul,fixîndu-mi nevoia,
Știu că toate sunt conduse de forța divină.