nici un curent literar nu te face bun,
căci raiul înseamnă o mie de locuri, nu-i așa?

e mai bun cel de sus, sau…din contră
cel mai aproape de pământ
când te trezești te lovești cu capul de el
și rămâi prins in cuvinte scurte
ce trăiesc nepătruns de albastru
si te ridici, iti miroase a lemn de tei
nu te prăbuși, cuvintele se vor rosti singure

dacă mănânc bucăți de mare
voi fi un poet mai bun?
poate nu a mai rămas
ei, o fărâmă de schelet
atunci, aș roade din soare
dacă aș găsi aripi de îngeri
mi le-aș spune la mâini
dar eu am dinți de fantome

știu: mi-i pun la sâni
să sperii cuvintele primului rai