pe tălpi chipuri rătăcite
mușcă se ascund în călcâie
îmi trosnesc gleznele
și mă ridică peste oameni
cu oasele strivite
cu buzele lor bătătorite
de-atâta vreme
de-atâta drum
sunt doar chipuri
ale mele chipuri
desculțe
înoată unul peste altul
plutesc pe spinările călcâielor
se inalță ziduri
se pun cărămizi
se strivesc dinspre nevăzut spre mine
capăt de drum

gurile se cască agonice
spre inainte
își vor cunoaște destinul
întoarcerea spre prima viață
aceiași de fiecare dată
și nu întâmplător