Iubire, tu nu simți suficient pentru mine
Încât lacrimile mele să conteze pentru tine.
Mereu disprețuiai momentele pline de durere
Deși simțeai că sunt cea mai de preț avere.

Iubire, tu îmi ești străină, nu te mai cunosc!
De ce mă arunci în iadul unei ploi de lacrimi?
Nu-mi va spăla adânca suferință ce-o recunosc,
Mă va nega și ca întotdeauna, zdrobește inimi.

Iubire, dacă este greșit să te iubesc și prețuiesc
Atunci inima mea niciodată nu va fi dreaptă!
Patima mea te cheamă, nobilitatea mea te strigă
Dar tot ce auzi în visul tău letargic, e doar o șoaptă.

Iubire, te-am iubit, te iubesc și te voi iubi mereu
Doar tu ești singura mea scăpare, dincolo de norii
În care numai Eu, Sfântul tău iar Tu, Îngerul meu,
Iar numai dragostea noastră să ne fie Dumnezeu!