Măturica și fărașul
Trudeau în bucătărie
Două scame și rîntașul
Dintr-un ciob de farfurie.

-Măi iubitule, ești rege!
Striga mătura-nciudată,
-Eu îți dau, tu doar culege
Murdăria asta toată!

-Cred că nu ne potrivim,
De-mi ridici în aer praful,
Cînd te clatini ne lovim
Și nu-ți înțeleg perdaful.

Sîntem doi dar tu zici patru
Curățind de zor podele,
Ne certăm la un mulatru
Pentru patru muhaiele!

-Nu prea ești atent măi rege,
Te uiți după grade-nalte,
Căutînd printre colege
Alte scame, alte halte!

-Slab îți spun, un handicap,
Te conjur dragă regină,
Să-ți stingi paiele din cap,
Căci nu-mi ești nici balerină!

Propriul simț autocritic
Și… autopunitiv
Þi-au ieșit prin coșul mitic
Fără “light”, fără motiv.

Þi-am dat astfel nota patru
De la praful mult prea mult
Trei citări la psihiatru
Și-o chitanță de consult!

-Mă compari cu Tîrnul, rege,
Eu sînt mai contemporană
Cînd muncesc, se înțelege
Că am snop de melomană!

-Melomană în pridvor,
Însă, murdăria strînsă
O tot bagi pe sub covor
Crezînd că-i de tot ascunsă.

Dacă n-aș fi eu surată
Să îți dau nota la strîns,
Ai fi doar o agățată
Într-un cui, pusă pe plîns.

...

Certîndu-se asurzitor
Luna de pe o carpetă,
Striga lung din dormitor:
-Am să fac o piruetă!

Să mă șteargă Măturica,
Din carpete-am luat migrena,
Căci de-atîta prapfff tușica,
Nu mai vede nici Sirena!

Ca să fie-n ton gîlceava,
“Cel Ce Știe Tot Pe Lume”
Împroșca-n făraș otrava
Fără nume... fără glume:

-Stimabileee Fărășel,
Criticați Mătura care
Păcătuia puțintel
Și-mi strîngea nisip de mare.

Am să-ți dau pe loc ideea
Mon cher, văr cu o lopată
Este coșul cu acneea
Forma cea mai admirată!

Kingul peste fărășele
Þopăia să strîngă scame,
Din păcate și răzzzbele
Și vre-o alte patru poame.

Încercînd să leviteze
„Pus la colț” chiar de “Buricu”
Plecă să se cultiveze
Prin poemele-ORICU.