Lună plină de lumină
Luminează-mă senină
Și mă du pe-o aripioară
La o zână domnișoară

Deghizată-n primăvară
Mirosind a tămâioară
Ca s-o țin în brațe strâns
Și să o feresc de plâns

Să-i acoper sânii ei
Cu nestinsele-mi văpăi
Să se lase-abandonată
Cu destinu-amestecată

S-o ridic în cerul nouă
Printre îngerii de rouă
Transformată-ntr-o icoană
Nestemată, diafană

Iară eu să cad pe astre
Prin genunile albastre
Și să ard cum se cuvine
Ca să răspândesc lumine