A naibii potriveală: „profesoară“,
Și ea, și bobul, erau din Pașcani ?
Pi litoral vinitî-a noua oarî,
Iar tu o „consolai“ de vreo doi ani ?!

Frumos îți șade, nu știai de tine…
Trăii s-aud că de la un plural
Îi poate fi, vezi, omului chiar bine,
Și-i pus pe fapte mari, „gramatical“…

Nu-l ascultați pe „cer“, măi oameni buni,
Astea-s povești, cum numai el le spune.
Să o vrăjească începu de luni,
Cu ea să fie sâmbătă „pe bune“.

Vedeți cum ne-amețește repejor?
„Bobi“, „boabe“, „boburi“ (e precum vă spui),
Când lui de fapt i se făcuse dor
De dat în bobi cu „Bombilica“ lui.

Să nu mai zic de „boambe“, că la noi
Astea-s fasole, un anume fel.
De-o fi mâncat cam multe, mai apoi
Frumoasa s-a lipsit precis de el...

De milă să nu-i plângeți așa tare,
Astăzi au dat la știri, pe Pro Tv:
Valeriu lui Cercel vine la mare,
Cu tot cu profa lui, mai pe neve.

Dar ce nu știe dragul de Cercel
E că soția lui, iubită mult,
La mare o să vină, după el,
Ce-o să pățească, ziceți voi! Ascult!


POEZIA CÃREIA I S-A DAT REPLICA


„Lecție de gramatică“
de Valeriu Cercel [Val]


Avui problemă cu o profesoară
Despre un bob, ea vere din Pașcani,
Pă litoral, venită-a noua oară,
Cum mi să plânse-n ultimii doi ani ;

Mă zăpăcise, nu știam dă mine :
Un bob, ea susținea că la plural
E boabe, că așa este mai bine,
Nu boburi cum e clar, gramatical ;

O fi el bobu-boabe, nu zic ba,
Da’ chestia e doar la ‘numărat,
Însă cam rar să-ntâmplă-așa ceva,
Că de-s puțini, e bobi, i-am explicat,

Þigăncile ghicesc în bobi, pă bune (!)
Nici boabe și nici boburi cum zisei,
Da’ ea, băi frate, ce bine le pune :
O boabă, două boabe, iaca trei (!);

O boabă și cu-n bob, e două boburi,
Cum dracu’ poa’ să fie două boabe (?!)
Că și un ou, de-s multe zicem ouri
Și-o strachină de-o spargi, e multe cioabe !

A doua zi, la ultraviolete,
Se apucă din nou să-mi facă fițe,
Îmi explica, rozând la un știulete,
Că boburile mici, este bobițe (?!)…

Și uite cum scăpai io de belea,
(Că ea preda și cursuri la seral)
De am adus-o tot la vorba mea :
Un bob, corect sunt boambe…la plural !