TREPTELE CÃDERII

ÃŽn fotoliul puterii,
Lustruindu-vă șezutul,
Ați umplut cu noi Siberii,
Cum v-a fost dictat statutul.

Înspre astăzi, mai încoace,
Guvernanți, cu-a voastră minte,
Ați legat în lanțuri grele
Toate lucrurile sfinte.

Și-n lărgiri de cabinete
Mari fiind doar prin micime,
Simulați dureri acute
Pentru biata țărănime,

Ce-ați distrus-o tot prin fapta
Mizeră ce v-aparține,
Guvernanți, ajunși pe treapta
Ultimă a nerușinii.

Dar va bate-un vînt, va bate,
Ce va fi ca să dărîme
Piramida. Și-n cetate
Nu vor rămînea fărîme

Din nimicnicia voastră,
Vechituri care se udă
Pe necazuri. Jos, potaie!
... Dumnezeu să ne audă!