agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-31 | | I La prima privire... m-au impietrit tăcerea, mirarea- m-a devastat tăcerea m-a ucis câte puțin mirarea- în ochiul de pân-atunci nu mai încăpuse ceva care să-mi mângâie pereții privirii astfel și deodată chipul tău mi-a apărut atât de tocit încât mă simțeam vinovat că am chemat chiar nenăscuții (că m-am chemat pe mine, cel ucis de o secundă de mirare) să te privescă de pe cresta unei secunde vii dăruite de mine. Nu-mi voi opri rotirea-n jurul tău chiar de-ai zări două măsele cariate în ochiul stâng, nu vreau să-mi fie dor de marea străpunsă c-un soare domol, oxidat de lumina sfântă. II Duhul meu e ca un cal înșeuat cu zarea. Păsări se golesc în mine, copacii se-nrădăcinează-n părul meu. Simt că după colțul acestei ore mă pândește Tăcerea, pentru că prezența ta nu îmi mai încălzește, ca un soare desprimăvărat, timpanul dinspre moarte. Îmi voi ridica o casă pe care-apoi voi demola-o ca să construiesc o alta-n locul ei și-o voi strica și pe-acesta fără să-i iau viața pentru că ele se etajează pân’ la tine ca niște nimfe ale aeruluiînreverie. Voi trece prin lumi suprapuse ca s-ajung în cerul tău, în cuibul în care izbucnește și se prăbușește-un Astru, și poate că voi fi un altul: cu-al treilea ochi acoperit de-o mână, cu picioarele crescând din umeri, fără aripi de miner sau călcâie cu săgetarea întoarsă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate