De multe ori a dat mass-media in mine cu sintagme ca "juramantul lui Hippocrate" sau "urmasii lui Hippocrate". De obicei e(ra) vorba fie de medici care s-au distins prin fapte exceptionale, fie, cel mai des, de medici care au gresit, mai mult sau mai putin grav. Totusi nu m-a ros curiozitatea sa aflu ce jura jupanu' Hippocrate. Banuiam ca-i ceva de genul "jur sa-i fac bine pe toti".

Recent am asistat la festivitatea de absolvire a promotiei 2006 a Universitatii de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" din Cluj-Napoca. Lume multa, flori, discursuri plictisitoare, caldura mare, robe & cape, cantece stupidute pe melodii foarte cunoscute cu texte adaptate momentului, parinti, frati, prieteni,... Punctul culminant al festivitatii a fost depunerea in cor a juramantului de catre proaspetii absolventi. Textul juramantului il gasiti aici. Mira-m-as sa fie vreun medic care sa nu-l incalce. Fie si pentru ca respectarea sa cu strictete ar insemna ca medicul sa nu-i spuna nimic suferindului despre boala sa. Stiu ca treaba asta se intampla foarte frecvent pe la noi, dar totusi o vorba tot scapa macar o data fiecare medic. Si gata, a calcat juramantul depus la absolvirea facultatii. Nu e vorba doar de atat. Juramantul e prestat avandu-i ca martori pe Apollo, Esculap, Hygeea si Panaceea. Nu ma-ntrebati cine-s personagiii. Inceputul e dedicat celor care l-au indrumat pe proaspatul medic, care trebuie, conform juramantului, considerati ca proprii parinti, iar averea proprie impartita cu ei. Faza cu averea e destul de actuala, din pacate, cu ajutorul ei se pot trece examene picate, iar a ajunge la doctorat fara a avea pe cineva in sistem si fara a apela la stimulente materiale e aproape imposibil in Romania lui 2006. Mai departe juramantul il obliga pe absolvent sa-i dascaleasca gratuit intr-ale medicinei pe descendentii celor care l-au indrumat pe el. Problema e ca fara a apela la avere sau a avea pe cineva bine infipt in sistem e tot aproape imposibil sa ajungi sa predai medicina. Acum, in Romania.

Faza urmatoare e cea pomenita mai sus, medicul se jura sa nu transmita invataturile "acestei arte" (medicina) decat propriilor urmasi, descendentilor maestrilor sai si ucenicilor sai. Daca bolnavul vrea sa afle ce-i cu el sa se informeze pe unde poate. Noii medici se obliga si sa nu ajute in vreun fel (cu sfaturi, prescriptii, etc.) femeile care doresc sa avorteze sau oamenii care se vor eutanasiati. De asemenea nu vor opera piatra din "basica udului" si nu vor seduce membrii sau sclavii familiei bolnavului. Ce fac ginecologii si urologii care-au jurat treburile de mai sus ca sa-si impace constiinta nu stiu. Eutanasia este inca un subiect sensibil, eu sunt in favoarea legalizarii ei, dar sumbra excesiva influenta a crestinismului de pe la noi va intarzia acest lucru inca destula vreme. Abia in finalul juramantului gasim o chestie care ramane actuala, pastrarea secretului medical. In rest, cum ati vazut, doar treburi valabile pe vremea lui Hippo', dar de mult expirate in 2006, chiar si in Romania.

Pe wikipedia se gaseste o mica discutie despre acest juramant si actualitatea sa. De exemplu medicii britanici se obliga sa respecte un set de reguli denumite "the duties of a doctor", iar in alte locuri medicii respecta declaratia de la Geneva, proclamata in 1948 si actualizata in 1968. La cate semne au dat cei din conducerile institutiilor responsabile cu sanatatea natiunii despre cat de mult le pasa de bolnavi sau de medici e putin probabil ca actualizarea juramantului sa le fie pe vreo agenda de lucru. E de sperat ca totusi stiu de existenta declaratiei de la Geneva si intr-o zi se va trezi unul dintre cei responsabili sa-l lase pe batranul Hippocrate sa doarma-n pace, iar medicii nostri sa jure ceva de care chiar sa se poata tine.