Lașii formează o perdea
Particule de sare
Sticlă cu aspect de dorință
Vor veni noaptea.
Mila ne pătează mâinile
Insectele îmi mușcă pleoapele
Mă cheamă acasă.
Distrug tăcerea pădurii.
Imnuri lungi de durere
O dâră de zi înnegrită
Cad în genunchi
Și sărut limba unui castan
Lumina lunii mă invadează
Plăcere canceroasă.
Oamenii curajoși au încercat
Să deseneze un zâmbet
Îl gustăm cu zahăr
Și cădem în întuneric.
Îmi ferec ochii
Prin adierea frunzei
Caut mai departe
Și sunt rătăcită mereu
Parcă a trecut o eternitate
De la lumina feței tale.
Îmi amintesc:
Mi-ai lăsat vântul
Și m-ai învățat să zbor.