sunt mult prea trist
fiindcă devin
celor din jurul meu povară
cum să exist
când totu-i chin
mă-ntreb în gând a mia oară

din drumul bun
m-am abătut
tăiată-i calea spre-napoi
nu sunt nebun
doar stau tăcut
presat de griji și de nevoi

amicii toți
m-au părăsit
chiar de la prima provocare
niște netoți
că m-au privit
cu zâmbete și nepăsare

nu cer nimic
și nici n-aștept
favoruri sau vreun ajutor
doar ochi ridic
și rugă-ndrept
spre Domnul binefăcător