Sub vraja noptii-nvolburate
Sunt stele multe ferecate,
Pe cerul straniu si pustiu
Privit de mine-ntr-un tarziu.

Prin ceata serii vad o stea
Si parca este steaua mea;
Dar totusi nu-i,si parca este
Strecurata-n lumea de poveste.

Prin intunericul tarziu
Vad destinul meu pustiu,
Imi vad soarta si nu stiu
Daca sufletul mi-e viu.

Il simt de parca este mort
E un nimic,dar parca-i tot;
Nici eu nu stiu ce sa mai cred
Parca-i un lung,imens desert.

As vrea o picatura de licoare
Si pe cer sa nu mai fie soare,
Caci ma topesc de-a lui caldura
Si-mi umple sufletul de ura.

Ma uit in sus si tot privesc
La dragul,printul meu ceresc,
Dar el e mort si nu-mi aude
Dragostea,plansul si-ale mele strune.