Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate
amiezele –
Înaintează atât de lent încât îi poți descifra
în mers toate ezitările
gândurilor. Pașii i se opresc sub povara cuvintelor
nepronunțate, dincolo de ecrane de liniște. Pășește
într-un strigăt enorm. Pașii i se împotmolesc
în strigăt
Lumina înaltă nu poate fi cuprinsă
nu poate fi străbătută.
În mulțime nu-l văd decât pe el.
Încep să văd.


N.B.: Acest poem face parte dintr-un "alfabet" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Va urma.