Am îmbrățișat o floare cu petale-nrourate
Și-am simțit cum înauntru-i seva vieții i se zbate.
Am simțit cum din pământul închegat cu iarbă deasă
Ea e floarea vieții mele ce-o voi ține la fereastră.

Când se va lăsa-nserarea și în pat voi sta întins,
Încercând să-mi închid ochii ce de lacrimi sunt cuprinși,
Îmi voi arunca privirea spre pervazu-ntunecat,
Deslușind plăpânda floare cu parfumu-i aromat.

Încadrată asimetric între geamurile mate
Își va arăta splendoarea printre umbrele curbate,
Și dezvăluindu-și ziua,forma-n panglici luminoase,
Îmi va umple încăperea cu-a ei forma mlădioasă.