Ne intalnim, Toamna,
la coltul anilor pierduti.
Ne revedem in amintirea
noastra de demult.
Ne intalnim pe carari ruginii,
in fosnetul trist
al frunzelor batrane.
Ne intalnim sa depanam
amintiri ce m-au crescut,
acum, de tot pierdute
in negura uitarii.
Frunze cad la adiere de vant,
incet, afara si in gand.
E poate ultimul meu popas
langa tine , Toamna
si ca bun ramas
imi oferi buchetul tau
de crizanteme albe.
Cad frunze vestede...
Ploua marunt...
Vantul adie, iar eu ma duc...