agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-22 | | Înscris în bibliotecă de Carmen Sorescu
Manifestările sentimentului religios și celorlalte simțăminte își trag unica valoare din starea minții din care s-au născut
Fiece manifestare este semnul unei stări a minții; Starea este o mână, manifestarea doar un instrument. Unealta giuvaierului în mâinile unui croitor Este asemeni grâului adânc îngropat în nisip. Uneltele croitorului în mâinile țăranului Sunt precum iarba pentru câine ori oasele pentru asin. Slovele: "Eu sunt Adevărul" lumină-au fost în gura lui Mansur, În vreme ce spusa lui Faraon: "Eu sunt Stăpânul Absolut", o blasfemie În mâna lui Moise ciomagul era o mărturie a puterii sale, În vreme ce în mâinile vrăjitorilor n-a însemnat nimic De aceea profetul ̀Isa nu i-a învățat pe cei nesăbuiți Cuvintele puterii ce ridicau pe cei pieriți. Căci cel ce-i prost folosește unealta în chip greșit; De freci cremenea de pământ nu iese foc de fel. Mâna și-unealta se-aseamănă amnarului și cremenei; Trebuie să ai perechea potrivită; nevoie ai de ea ca să creezi. Cel ce n-are asemuire și pereche este "Unul", Un număr singular, fără-ndoială Unul! Cel ce rostește "unu", "doi" și așa tot mai departe, Aduce astfel mărturie de-a "Unului" ființă În clipa în care iluzia gândirii dualiste a dispărut Cei ce spun "unu", "doi" asemeni sunt cu cei ce "Unu" spun. De tu consideri "Unul" drept mingea aflată în terenul lui, Să știi că e menită să se-nvârtă sub lovitura bâtei lui. Într-adevăr, mingea, fiind netedă și fără de greșeală, O, omule ce ai vederea dublă, ia seama cu temei, Și cată leac bolnavilor tăi ochi, dând ascultare. Destule vorbe sfinte nu își găsesc intrarea În inimile oarbe, dar ele-ajung în inimile pline de lumină. Dar vicleniile Satanei pătrund în inimile strâmbe, Așa cum strâmbele-ncălțări sunt pe potriva picioarelor schiloade. Deși repeți fără-ncetare expresii pline de credință De ești nesăbuit, aceasta nu-ți vor fi de vreun folos; Nu, nicidecum, nici de le-așterni pe pergament, Nici de le strigi în gura mare cu fast și tărăboi; Înțelepciunea își întoarce fața de la tine, păcătosule, Înțelepciunea fuge de tine și nu se mai întoarce!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate