agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-27 | |
să mă ierți
în seara asta n-am putut să-ți scriu zăpezile verii îmi cresc din spinare o coastă două trei garduri de jur împrejur pe dedesubt rătăcesc ruginită cheia uimirilor mâinile mele porțile nimănui închid lemnul în tăceri scârțâie balamale eram semnul tău de întrebare m-am rătăcit numărul de la poartă ba chiar poarta pare aceeași eu nu n-am să-ți scriu pentru că vreau să-mi amintesc puțin din mine din tine mai puțin să cresc înapoi cine sunt cumva * în seara asta țin între degete o florină uscată ierbar între palme primăvara niște zile planșe de botanică dintr-o carte a tatii ușor îngălbenită cam veche desigur eu am acum toate cărțile le port în mine deși unele nu le înțeleg nu încă mai am puțin până la capăt simt încă puțin așa cum unele flori mai au mirosul cuvintelor tale altele doar forma lor cuminte prea târziu și ție și lui v-am promis prea târziu că mereu îl voi lua cu mine că mereu te voi lua cu mine și-a plecat înainte să m-audă și-ai plecat înainte să m-auzi cum pe toate de atunci semnez cu singurul nume cu care m-am botezat singură și pentru că nu îl știți nu mă mai chemați înapoi în seara asta mama are nume de floare iar am uitat să o sun poate maine poate mai culeg puțin din mine și mă fac mamă în locul ei să ne cheme la fel pe nume tata și tu poate măcar atunci ea va fi mândră că fata scrie poezie și-o crede pe cuvânt de douăzeci și doi de ani îi promit că-n fiecare primăvară voi veni și-i voi aduce viorele se strâmbă de fiecare dată că-s mofturi dar știu că m-așteaptă știu asta de fiecare dată când vin acasă îți lipsesc mamă și mie-mi lipsesc * viola odorata tu scilla bifolia eu lumea ne confundă deși suntem categoric familii diferite o știm amândoi eu îți cresc întotdeauna sălbatic în păduri de foioase tu în grădini sau liniștit la marginile mele însă cred că asta neapărat trebuie să se fi întâmplat primăvara nu azi * azi sunt aici o altă femeie singură cu numele tatălui își caută nume de floare cu care să-ți poată scrie de mâine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate