mă voi întoarce

în toate locurile în care-am fost cândva

soare

dezleagă-mi umbra de picioare

să mă înalţ cu vântul şi să necheze

liberă furtuna

pământ

eliberează-mi pasul

să fie trepte norii către stele

să dorm în braţele iubitei mele

voi sparge zidul amintirii

şi mă voi îndrepta acolo unde

ne-am răstignit pe-aceeaşi cruce a iubirii

şi voi lăsa să plângă petale trandafirii

a fost aievea oare?

desculţi pe malul mării

prin timp făceam cărare spre farmecele zării

şi peste noi o boare din dulcele-nserării

eliberează-mi trupul

sunt mult mai greu şi mă scufund deja

în groapa fără fund

a senectuţii

aş vrea să fie totul altcumva

şi tot mai sper ca cineva să îmi asculte ruga

şi totul o ia fuga prin faţa ochilor

şi moartea-mi strânge mâna

ça va bien