agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3920 .



albastru indigo
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [leoveanu ]

2006-08-31  |     | 



acea frumusețe obosită ațipise la țărm și globul ceresc îl ținea pe coapse
greu de închipuit că destinul hotărât de astre ar fi putut să-l schimbe o femeie
am întrebat însă din nou când am vrut să vorbesc amuțisem

geografie pe fragmente
istorie cum bate vântul
iubire fără sentimente
încât pe nimeni întrebându-l
în timp ce-atârnă mi se pare
ca un paianjen orice stea
sub cerul vechi spre altă mare
abia mai trag de umbra mea

în timp ce soarele aruncă din înălțimi abia o rază
oriunde în genunchi te-nchină blestemului ce te urmează
că nu există pentru tine pe-acest pământ un loc vreodată –
ridice alții piramide din care nimeni să nu-i vadă
chiar dacă încă nenăscuții ar vrea să le rămâi departe
un cântec tot îi va petrece din leagăn până-n marea noapte

geografie pe fragmente
istorie cum bate vântul
iubire fără sentimente
încât pe nimeni întrebându-l
în timp ce-atârnă mi se pare
ca un paianjen orice stea
sub cerul vechi spre altă mare
abia mai trag de umbra mea

ce să-mi dai tu noroc al celuilalt
și ce să-mi dai tu ființă pe care nenorocul meu te-a salvat
unde mergi tu sfârșit sau început
spre care bine te îndrepți pe calea răului meu absolut
și ce semne care zei să se arate cine să mai tragă de tine clipă dusă
dacă speranța însăși durează o eternitate

geografie pe fragmente
istorie cum bate vântul
iubire fără sentimente
încât pe nimeni întrebându-l
în timp ce-atârnă mi se pare
ca un paianjen orice stea
sub cerul vechi spre altă mare
abia mai trag de umbra mea

când au venit prietenii de departe mă priveau ca niște țărani care așteaptă ploaia
am înțeles că trebuie să tac pentru a se reculege îndelung pentru a retrăi
clipele fericite pe care cândva neștiind ce va fi le blestemau
între timp încercaseră totul și de fiecare dată cum era de așteptat
renunțaseră dublu
copiii lor au fețele hâite femeile lor ca niște case vechi se lasă
ce puteam să răspund eu cel care curând voi ajunge cu nunta la Dumnezeu?

geografie pe fragmente
istorie cum bate vântul
iubire fără sentimente
încât pe nimeni întrebându-l
în timp ce-atârnă mi se pare
ca un paianjen orice stea
sub cerul vechi spre altă mare
abia mai trag de umbra mea

totul e-n ordine mergi după mine pe aici mă deplasez în sensul
unui fluviu freatic nu-s pașii care mă poartă singuri
ci adierea unei lumi tulburate-n adânc

albastru indigo urmează și toarce fiindul din tine

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!