Privesc
În oglinda mată a timpurilor
O ființă ruptă,
ruptă de sine, ruptă de mine,
o ființă mată, plată si fadă...

Gustul e unic,
plăcerea la fel,
și caut adânc, pervers și naiv,
comoara ascunsă.

Lovesc cu piciorul
în ușa comorii, în gaura cheii,
luptând cu mine, chelar obosit,
sortit disperării.

Am cheia la mine,
ascunsă-n oglindă,
acolo așteaptă Trecutul,
perfect de simplu, dar etern si tăcut.

Se scurge clipa, se rupe tăcerea,
implor să se-arate comoara,
aud oglinda cum zice: e timpul să vrei.
Și tac: "- Arată-te în oglindă, ființă ! "