Îți scriu din nou, pomelnice de dor
Și vorba-n mine își găsește mire,
Voi vinde-o-n târg, să-ți iau în loc safire,
Că și-așa ai tu chip strălucitor,
Bun să îl pui icoană, în pridvor

De suflet - ars de vremuri și-obosit,
Dar plin de tine și umflat de stele,
Că tot îl ațintești și-i faci atele
Ca unui urs rănit și oropsit,
Că parcă ne-am pierdut și ne-am găsit.

Stau prin păduri, manânc blestem, beau spirt
De jir și de castane coapte-n gheață,
Înting cu hălci de-nsingurare-n viață,
Înjur ca saltimbancul fiert în mirt
Și aruncat din circuri până-n birt...

Și pui de urs cresc, pofticioși și drepți,
Le pun lumini verzui din brazi pe blană,
Că-s luminoși de parcă-s trași prin slană
Și nu pricep deloc ce mai aștepți
Să-i îndrăgești pe urșii înțelepți.